Salată cu cartofi, ridichi și ceapă verde Lasă un comentariu
Simona Rusu, cea care ne-a propus această rețetă și care se află în spatele blogului Manifest Bon Vivant, este o persoană cu multe roluri, variate, pline de responsabilitate, solicitante și deopotrivă încântătoare; dintre toate cel de gurmand, a luat amploare din ce în ce mai mare în ultimii ani, a acaparat-o, devenind pasiune.
Iubesc ridichile cam tot atât cât îmi iubeam zilele de nepăsătoare copilărie când, cu o ceată gălăgioasă de copii, alergam desculți cât era ziulica de lungă. Căutători de aventuri și trăiri autentice. Nu ne lăsam rupți de plăcerea jocului; dar înghiontiți de foame mai dădeam iama prin straturile bunicii, trăgeam din pământul reavăn mănunchi de verzi frunze ușor pișcătoare și scoteam la lumină oacheșe ridichi.
Încă de când primăvara abia se ițește mă cuprinde pofta de o mâncare ce ne-o pregătea bunica în copilăria noastră. Și in care ele sunt vedete absolute: salată cu cartofi, ceapă verde și ridichi. Atât și nimic mai mult.
Are un gust inconfundabil. E de-a dreptul minunată! Și atât de bună că mânânci până îi vii de hac. Sau ea ție. Explozie de gusturi de primăvară și trufandale pe deplin exploatate.
Bunica avea mereu toate ingredientele la îndemână. Că doar era destoinică și nu-i lipsea ceva din grădină. Noi le putem lua cu încredere de la producători locali. Așa vom fi siguri că gustul bun, precum odinioară, va fi adus în farfuriile noastre.
Aveți nevoie de ceapă verde puțin pișcătoare – cam vreo 3 fire sunt de ajuns, ridichi roșii și crocante – o legătură serioasă ca de om gospodar, vreo 5-6 cartofi potriviți. Firește sare, ulei – de preferat presat la rece. Că e de floarea soarelui, dovleac, nucă, rapiță, cel de la Luna Solai e minunat. Perfect pentru a potența atributele minunatelor legume. Dacă aveți ulei de măsline de calitate și acesta poate fi folosit. Și așa rețeta iese fabuloasă!
Cartofii îi fierbeți cu tot cu coajă. Așa făcea bunica. Parcă și văd ceaunul pus pe ochiul de la sobă. Când sunt fierți și apoi curățați îi tăiați repejor cum vă vine la îndemână, fără să dați prea mare atenție detaliilor legate de precizia formei. Aceeași soartă au roșiile ridichi transformate în felii rotunjoare, ușor pișcătoare și ceapa – tocată după placul inimii. Le puneți pe toate într-un castron: cartofi, ceapă verde, ridichi.
Adăugați câteva “dește” de sare, praf de piper, ulei, oțet – nu mult și doar dacă vă place. Acestea din urmă după gust. Apoi, cu mișcări ușoare pentru a nu strivi ingredientele, amestecați bine până la omogenizare deplină. Și gata!
Ideal e să vă bucurați de ea cât încă e caldă. Însă și rece rămâne la fel de bună. Gusturile se împletesc fenomenal de bine: dulcele cartofilor echilibrat de ridichile crocante mustind a prospețime, ceapă fragedă, uleiul ca minunat liant ce îmbracă totul în textură pe deplin mătăsoasă. Zici că au fost menite să ajungă împreună. Bucură pe deplin simțurile!
Ultima oară mi-am pregătit și un aperitiv mediteraneean care să însoțească salata. Se pare că așa îl mâncau și grecii: doi căței de usturoi pisați, puțin oregano, niscaiva ulei de măsline, bine amestecate împreună și întinse pe felie de pâine prăjită. Pentru plus de culoare am pudrat și cu puțină boia.
E greu să descriu împletirea de arome și senzațiile culinare generate. E musai de încercat pentru o înțelegere totală a ceea ce gustul poate primi.
Această rețetă e despre simplitate. Cu care mulți dintre noi am crescut. Și despre sezonalitate.
Și, firește, despre producători locali aparte ce știu a ne aduce hrană ca din copilărie obținută cu mare grijă pentru natură și drag de noi, consumatorii.
Eu iubesc Clujul! Și gastronomia deopotrivă. Liantul dintre noi îl reprezintă pasiunea. Vorbim de un oraș unde se poate mânca memorabil, se poate petrece timp de o calitate excepțională și unde cu siguranță vei fi fermecat din perspectivă gastronomică. Doar să știi cum! Aici intervine ajutorul meu. Eu voi fi ghidul tău! Și împreună putem face fiecare experiență în sine una memorabilă.
Pe blogul Manifest Bon Vivant scriu despre restaurantele din Cluj, împărtășesc experiențe culinare faine, povestesc despre evenimente gastronomice fie că sunt festivaluri, degustări, brunchuri, despre producători locali și ale lor minunate surse de hrană, despre importanța lor în comunitate și în viață noastră deopotrivă. Descoperim de ce este bine să mâncăm local și cum putem face ca împreună să dezvoltăm conceptul.
În egală măsură povestim despre ingrediente de tot felul, rețete, dar, cel mai mult despre mâncare bună, precum odinioară și, mai ales, unde o putem găsi. Dezbatem termeni atât de întâlniți în zilele noastre precum trasabilitate, sezonalitate, from farm to fork și încercăm să facem alegeri înțelepte în materie de mâncare. Care trebuie să fie bună, curată, corectă!